CUGETĂRI DUHOVNICESTI

PARINTELE DUMITRU STANILOAE

► Inima celuilalt poate fi miscata daca vede ca eu port o Cruce pentru el. Atunci el va intelege sensul Crucii fara ca eu sa ii spun ca tocmai Crucea este cea care ma impinge sa fac aceasta. O fac pur si simplu.
► Sa nu le predicam doar oamenilor sa-si ia Crucea, ci sa o luam noi insine ajutandu-i pe ceilalti. Voi ajunge astfel la convingerea ca aceasta Cruce nu este o suferinta pentru mine. Sufar pentru celalalt, dar aceasta suferinta pentru el ma bucura, ma odihneste, cum spune un monah de la Athos.
► Nu ma pot bucura de un altul fara a asocia bucuriei mele o a treia persoana. Faptul de a o vedea bucurandu-se ma confirma in iubirea fata de celalalt. Exista intotdeauna nevoie de o a treia persoana, pe care sa o pot lua drept martor al bunatatii si frumusetii celuilalt.Iubirea adevarata este intotdeauna intre trei; nu numai eu si tu. Are un ecou, are nevoie de o ambianta, de o simfonie largita, mai bogata. Dumnezeu este Cel care ne leaga unii de altii. De aceea, Il putem lua neancetat drept martor al iubirii noastre.
► Iubirea e dragostea desavarsita pe care numai Sfantul Duh o produce. Ea este legata de credinta. Fara credinta intr-un izvor divin, iubirea n-are profunzime. Trebuie sa credem in Dumnezeu. Fara credinta nu ajungem la Cruce, Crucea nu ajunge la practicare, la viata. Sfantul Duh e cel care realizeaza iubirea, care insoteste credinta. La inceput este credinta. Dupa care vine puterea acestei iubiri. Ma simt atunci obiectul acestei iubiri, dupa care simt eu insumi iubire fata de El. 
► Iertarea nu este o achitare; e puterea lui Dumnezeu pe care omul o simte venind in el. Odata ce ne-am marturisit pacatul si am primit iertarea lui Dumnezeu prin preot, ne vine adeseori sa spunem: acum ma simt bine, simt puterea lui Dumnezeu in mine; simt ca El se bucura de mine. Compasiunea este “o sfasiere interioara pentru oameni”.Hristos e in permanenta in aceasta stare. Slava lui vesnica e slava iubirii care se daruie in mod gratuit si bucuros pentru a-l ajuta pe celalalt. Atunci cand ne daruim celorlalti si pentru ceilalti prin iubire, devenim cu adevarat umani.
► Familia e sfântă. Sfinţii Părinţi au lăudat la fel de mult căsătoria ca şi monahismul. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Omul întreg e bărbat şi femeie.” Bărbatul singur nu e om întreg; femeia singură nu e om întreg; numai împreună sunt omul întreg. Cât de împuţinat eşti după ce nu mai ai femeie … cât de neîntreg eşt … Cine te iubeşte; te iubeşte soţia cel mai mult; te iubeşte bărbatul cel mai mult; nu există altul care să te iubească aşa de mult … Nu mai socoteşti că ăsta e al meu, ăsta e al tău … atunci toate sunt comune. Acelaşi nume, toate lucrurile sunt comune, el are grijă numai de ea, ea are grijă numai de el … e imitaţia Sfintei Treimi într-un fel … e o fiinţă în două persoane. Toţi ceilalţi sunt destul de străini, chiar copiii; merg cu copiii lor acolo; dar soţia rămâne lângă bărbat, bărbatul lângă soţie, este o unitate deplină între unul şi altul.

PARINTELE RAFAIL NOICA

► In fiecare din noi traieste un bogatas. A, ca eu am educatie, ca eu sunt mai bun decat celalalt, mai frumos decat cineva, mai nu-stiu-ce decat altul. Si asa, comparandu-ne si inmagazinand tot felul de cunostinte, elemente materiale, bani, incepem sa ne falim cu cate una, cu cate alta, si as zice camai periculos decat toate sunt agonisirile intelectuale, care ne fac sa credem ca suntem mai inalti decat semenii nostri sau, pe drept cuvant, mai inalti decat fuseseram inaintea agonisirilor. Dar in fata vietii vecinice ce este toata agoniseala noastra? Daca vine harul, vezi ca este nimicnicie; in fata frumusetii, pe care ne-o chezasuieste Dumnezeu, asta devine ca o uraciune care pustieste.Pustieste cum? Prin mandria ce o naste in noi si care ne face tari de cerbice, si nu mai intra harul lui Dumnezeu in asa o inima. Si atunci - fericiti cei saraci cuduhul.
► Smerenia din veacul XXI este interpretată greşit, anume că omul trebuie să fie desfiinţat ca personalitate. Or, în viaţa noastră călugărească smerenia depăşeşte limita tuturor înălţimilor şi decurge din demnitatea Domnului nostru Iisus Hristos care ne-a îmbrăcat cu virtuţile castităţii, sărăciei, ascultării. Acestea îl ajută pe monah în lupta pentru dobândirea mântuirii. Prestigiul smereniei este această înălţime dumnezeiască în adânc de smerenie care îl pune pe creştinul ortodox în faţa unui model şi îi cere creştinului ortodox să fie foarte categoric şi bătăios în ceea ce priveşte apărarea valorilor noastre de credinţă ortodoxă. Nu confundăm smerenia cu naivitatea sau cu prostia.A fi smerit înseamnă a fi foarte demn, onoarea sfântă a smereniei nu se dobândeşte prin supunerea la tăvălugul mediatic, prin a asculta tot ce ni se spune şi tot ce ni se porunceşte de către mai marii lumii. Smerenie nu înseamnă să te laşi copleşit, să le permiţi să vină peste tine, să-ţi golească mintea şi casa, … ci să fim supuşi, ascultători, că de aceea sunt rânduite cele mai mari, dar asta nu înseamnă că dacă e mare are şi dreptate şi adevărul de partea lui.

PARINTELE  ARSENIE PAPACIOC

► Nu-i nimic mai scump de la Dumnezeu, dragii mei, ca timpul.Ne-a creat Dumnezeu singur numai pentru El.Si daca ne lasa timp si ne prelungeste timpul vietii noastre [o face] tot cu scopul ca sa fim impreuna. Nici un dar nu e mai mare de la Dumnezeu ca timpul pe care ni-L da.Pentru camoartea nu vine sa-i faci o cafea. Vine sa te ia.
►Am avut ocazia la varsta mea sa stau la multe capatii de morti. Nici o teologie - nu mai vorbesc de filosofie, care e depasita prin ea insasi -nu te invata mai mult decat suferinta Crucii. Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu. Nu se poate fara jertfa !
► O clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Ei, suspinarea asta care e plecata din adanc, Dumnezeu o pretuieste mai mult decat cosul de lacrimi. Pentru ca n-are nevoie Dumnezeu de cuvinte, are nevoie de inima ta !Ca nimic nu e mai scump, dragii mei, pe lume ca lacrima pocaintei. Asta deschide cerurile!
►Maica Domnului, fratii mei… Mi-e si frica sa vorbesc! Cat poate Dumnezeu cu puterea, poate si Maica Domnului cu rugaciunea. E foarte suparata pe toti aceia care nu-i cer nicodata nimic. Ne-asteapta, ne doreste; lumea o barfeste, dar ea vindeca mamele celor care o barfesc. Nu tine cont de nimic ! Nu mai e timp sa mai judecam…
► Fratii mei, Iisus Hristos ne-a adus mai multe decat ne-a pierdut Adam. Ne-a dat putinta de-a ne indumnezei dupa har. Ne-a dat putinta sa ne iertam vrajmasii. Dragii mei, iubirea vrajmasilor nu e un sfat, e o porunca. Ne va intreba de ce n-am iubit. Si multi spun: „Parinte, pana aici ! De aici nu mai putem !“; „Bine, nu puteti ! Inseamna ca nu stiti ca focul iadului are calorii de mii de ori mai mari decat asta [cel de pe pamant], n-are nici lumina si nici nu te vezi cu cineva. Si cat stai ? 1000 de ani ? Nu ! O vesnicie ! Fara sa vezi pe nimeni, fara cea mai mica speranta ca sa scapi“. Ca daca in iad ar spune cineva ca peste 1000 de ani iesi de-aici tot e o nadejde si suferinta aia grozava, incalculabila, se usureaza, ca stii ca este o speranta totusi. Asta e cruzimea vesniciei. De asta spune intr-un loc, ca cine stie ca va fi vesnicie si nu ia masuri merita [dus la] casa de nebuni.
► Nu pierdeti timpul, dragii mei! Astazi vorbim si maine nu stim daca mai suntem. E posibil: te musca o muscatura veninoasa, iti cade o caramida in cap cand nu te-astepti si, pe urma, suntem la dispozitia stapanului nostru Dumnezeu. Si daca nu vine moartea maine, aveti timp sa castigati haruri deosebite. Asa ca sa pretuiti foarte mult [timpul]. Ca daca ar fi cu putinta sa-i intrebam pe cei de sus „ce v-a costat de ati ajuns la atata fericire?”.„Timp, putin timp petrecut bine!“.
► Cei mai multi tineri se gândesc la o căsătorie pentru plăceri, mai întâi, ceea ce este o mare greseală. Aceste lucruri ti le-a dat Dumnezeu gratuit, nu trebuie să te mai preocupe. Nu nasterea de copii e un scop suprem al căsătoriei, ci stimularea reciprocă pentru mântuire. Nasterea de copii e o consecintă. Sigur că ai să te bucuri si de aceste lucruri, dar să nu fie o lună de miere si o viată de amar. O căsnicie trebuie să fie dintru început solidă. Cum se zice, dacă trăiesti prezentul, repari trecutul si câstigi si viitorul. Asadar, este o greseală să construiesti o relatie pe niste motive imediate. Trebuie gândit dacă ea rezistă la toate greutătile binecuvântate ale căsniciei.

PARINTELE ARSENIE BOCA

► Cu cât ni se întâmplă necazuri mai grele şi ni se dă şi timp în cale, cu atât să avem convingerea că Dumnezeu e cu noi şi ne poartă de grijă de mântuire. Ca atare nu avem nicidecum dreptul să dăm vina pe nimeni de ce ni se întâmplă ce ni se întâmplă. Dimpotrivă, ştiind rostul necazurilor putem să ne rugăm pentru cei ce ne blestemă, putem face bine celor ce ne fac rău, căci în realitate ne fac bine. Totul este să ştim şi să credem acestea că din mâna lui Dumnezeu ne vine bătaia şi nu întrece măsura de trebuinţă, Tatăl nostru fiind drept şi iubitor de oameni. Luând lucrurile cum trebuie în puţină vreme poţi câştiga ani îndelungaţi.

► Ne numim crestini, dar ducem crucea târâs si am fi buni bucurosi sã scãpãm de ea. Noi facem de rusine Crucea lui Hristos, dar si Crucea lui Hristos ne face pe noi de rusine. Cãci sã fim drepti: nouã încã nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe cap, încã nu ne-a bãtut nimeni piroane în mâini si în picioare, si încã nu si-a bãtut nimeni joc de noi, cum si-a bãtut de Iisus. Dar, chiar acestea toate de le-am pãtimi, trebuie sã rãbdãm pentru mântuirea noastrã, asa cum le-a rãbdat Hristos, tot pentru a noastrã mântuire. Nu este o altã cale de mântuire, de ispãsire a pãcatelor, decât calea Crucii.
► În toatã lumea nu gãsesti un lucru mai usor de fãcut decât pãcatele si iarãsi nimic nu pricepe omul mai greu ca: “Ce-i acela pãcatul ?, când petrece în el. De aceea pãcãtuim cu usurintã, dar ne pocãim anevoie! Altã privintã care te împiedicã de la spovedit e cã judecã preotii, esti nemultumit de preot, iar de care ai fi multumit, ti-e fricã. La unul nu te lasã pãcatele lui, la altul nu te lasã sã mergi pãcatele tale.”
► Omul se roagã de Dumnezeu sã-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagã de om sã-si schimbe purtãrile. Socotiti si voi, care de cine sã asculte întâi ?
► Dacã veti avea si rãbdare în necazuri, sã stiti cã veti avea si Duhul Sfânt. Dar dacã veti avea si puterea de a multumi în necazuri, atunci strãluceste Duhul Sfânt în voi.

PARINTELE TEOFIL PARAIANUL

► Noi nu trebuie sã bagatelizãm Sfânta Împãrtãsanie, dar nici nu trebuie sã socotim cã este o recompensã pentru cei care duc o viatã exceptionalã, pentru cã Împãrtãsirea se dã, spunem noi însine - Biserica ne î­nvatã sã spunem - "spre iertarea pãcatelor si spre viata de veci". Nu pentru cã ti s­-au iertat pãcatele si pentru cã ai ajuns la viata de veci, ci pentru ca sã ti se ierte pãcatele si ca sã primesti viata de veci; deci Sfânta Împãrtãsanie este un ajutor, nu o recompensã, asa, o rãsplatã, cã omul acesta a trãit fain, îi dãm Sfânta Împãrtãsanie.
► Dumnezeu nu dã nemultumire, ci Dumnezeu gãseste totdeauna modalitatea sã se împlineascã toate, numai cã noi nu avem destulã încredere în Dumnezeu, când ne hotãrâm pentru Dumnezeu
► Dumnezeu are nevoie si de oameni cãsãtoriti, are nevoie si de oameni dezlipiti de lumea aceasta. Important este sã­-ti gãsesti tu locul, sã simti tu ce vrea Dumnezeu cu tine. În momentul în care te-­ai hotãrât pentru o cale, sã nu mai consideri cã mai existã pentru tine si o altã cale, iar calea pe care ti­-o alegi, sã o alegi cu entuziasmul cuvenit, adicã sã nu te cãsãtoresti cu probabilitate, nici sã te faci cãlugãr cu probabilitate, ci sã fii sigur cã asta ti­e calea si atunci nu se mai discutã posibilitatea unei alte cãi sau cã Dumnezeu ar fi avut un alt plan pentru tine. Noi nu stim sigur ce vrea Dumnezeu cu noi, dar stim ce putem face noi într-­o conditie sau alta.
► Cineva care vrea sã devinã cãlugãr este bine sã trãiascã acolo unde se gãseste, cãlugãria, pânã când ajunge sã se ducã la mãnãstire, adicã sã fie cãlugãr. Dacã esti student, sã fii cum ar fi un cãlugãr - student, dacã esti muncitor, sã fii cum ar fi un cãlugãr - muncitor, adicã sã-­ti faci datoria în conditiile cãlugãriei, iar dacã va fi sã ajungi la cãlugãrie, ti-ai pregãtit cãlugãria, iar dacã va fi sã ajungi la cãsãtorie, ti­-ai pregãtit si cãsãtoria - prin viata superioarã pe care ai dus­-o înainte de cãsãtorie. Important este sã ajungi tu personal sã simti care-­ti este rostul, adicã pânã nu esti hotãrât ce ai de fãcut, faci ce poti în conditiile tale. Cãsãtoria, de fapt, este o chestiune a firii si omul nu se leapãdã de fire nici când se face cãlugãr, ci are posibilitatea sã depãseascã firea. Dar firea rãmâne fire si atunci poti sã doresti sã te cãsãtoresti si sã alegi între cãsãtorie si cãlugãrie. Poti sã ai numai o directie, sã alegi cãlugãria pentru cã nu poti alege cãsãtoria, asta depinde de om. Nu se stie niciodatã ce anume are în sine omul care se hotãrãste pentru una sau alta. Important este - când ai de ales, sã alegi - si când ai ales, sã stii de ce ai ales si sã nu mai alegi altceva.
 
► Pocãinta se face cu fata spre viitor, se face cu bucurie, în sensul cã esentialul în pocãintã e pãrãsirea pãcatului, nu tânguirea pentru pãcat. Dumnezeu nu doreste ca aceia ce se pocãiesc sã fie o ceatã de tânguitori, ci doreste ca omul sã pãrãseascã pãcatul si sã împlineascã virtutile potrivnice pãcatului. Cuviosul Pimen spune cã "pocãinta e pãrãsirea pãcatului". În esentã, pocãinta este pãrãsirea pãcatului, deci nu tânguirea pãcãtosului, chiar dacã cuvântul "pocãintã" în româneste are în el si cuvântul "cãintã". … Întristarea în pocãintã nu e o chestiune esentialã, ci esentialul este pãrãsirea pãcatului, iar dacã se face pãrãsirea pãcatului, se poate face foarte bine si cu bucurie, în sensul cã omul e angajat pentru bine si, prin binele acela, acoperã cumva rãul de odinioarã.
► Când ai ajuns la o viatã curatã, viatã de nepãtimitor, atunci ai ajuns si la rugãciunea curatã. Si rugãciunea curatã e o rugãciune despre care se poate spune într­adevãr cã e o rugãciune bunã. Dar cel care e angajat în rugãciune, în orice stare ar fi, e pe calea îmbunãtãtirii rugãciunii si pe calea îmbunãtãtirii vietii sale. Deci, cum esti, asa ti­e rugãciunea, cum te porti, asa te rogi. Chiar existã un îndemn:  “Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie !” 
► Chiar si formalismul (in rugaciune) e o dovadã cã vrei sã faci mai mult. Cine nu se roagã nici formal, nu se roagã deloc. Cum sã ajungã acela la un alt fel de rugãciune sau mãcar la rugãciunea formalã ? Sigur, cei mai multi dintre oamenii care se roagã, cel putin cei care au ajuns în fata mea si am putut constata cum le e rugãciunea sau cum sunt angajati ei în rugãciune, nu se roagã, ci rostesc formule de rugãciune.
► Vai de omul care n-­are încredere în capacitãtile sale, cã atunci nu se angajeazã la nimic! Dacã zici: "Eu nu pot nimic, eu sunt cel mai rãu, eu n­-am realizat nimic", atunci înseamnã cã ajungi la un fel de nelucrare tocmai pentru cã nu ai încredere în tine însuti. Încrederea asta pe care o ai în tine trebuie verificatã din anumite puncte de vedere si cu oameni mai buni decât tine, oameni mai virtuosi. E o calitate faptul de ­a avea încredere în tine, în propriile tale forte.
 

PARINTELE CONSTANTIN GALERIU

► Jertfa nu se identifica cu moartea, dupa cum se crede în general, ci devine calea spre viata. Jertfa este mister si opera a lui Dumnezeu; moartea este opera diavolului. Jertfa este miscare autentica, creatoare, este “da” (spus) lui Dumnezeu; moartea este “nu”, refuz demonic. Jertfa este constienta; moartea este cadere în inconstienta. Jertfa este libera; moartea este obligatorie, suspendare a libertatii. Jertfa este profetica si vizionara; moartea este întuneric.
► Cuplul uman cere o reciprocitate a constiintelor, consfintita prin acea angajare solemna inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Cere si autodaruirea reciproca, dar si impreuna-daruirea intr-o noua fiinta. Iubirea binecuvantata a sotilor e mai intai un schimb de inimi sau cel putin un schimb de daruri intre inimile lor, ceea ce asigura o continua renastere a vietii si unitatii caminului. Dar oricat de intensa si curata ar fi iubirea lor, ea e mereu pandita de ispita separarii (de altfel fizic niciodata nu se poate realiza o unire deplina). In rodul lor insa, si e o mare revelatie a iubirii aici, vietile si inimile lor se revarsa si spiritual si fizic ca doua rauri intr-o singura albie, intr-o noua si unica fiinta, caci copilul cuprinde pe amandoi intr-o unitate negraita. Amandoi se oglindesc deopotriva in el si isi afla un fel de deofiintime a lor. Atunci pot sa-si spuna: in el sintem noi, intr-o unire nedespartita si pe totdeauna. Si iarasi, mai cu seama atunci iubirea in camin nu se limiteaza, nu se reflecta doar asupra lor, ci se deschide spre viitor, prin urmasi.
► Cum s-a spus, orice dar, orice vocatie isi asteapta implinirea. Si orice instrainare de la calea chemarii tale ca si orice irosire a energiilor in pustiu, tulbura, lasa o stare de gol in constiinta. Cine nu simte acest gol, o tristete adanca in suflet cand i-a trecut vremea fara rod ? Tristete simtita ca un ceas al judecatii. E golul neimplinirii, in timp ce sensul vietii e tocmai implinirea, plenitudinea in unire si armonie cu totul. Si dimpotriva ce sentiment viu de implinire, ce liniste a spiritului ne da aceasta lucrare cu staruinta a darului, a chemarii noastre. Facem chiar o cunostinta mai profunda cu noi insine, ne descoperim pe noi printr-o dezvaluire de energii si puteri nebanuite, printr-o imbogatire spirituala si - un nou fel de rodire, propriu omului - din care ne impartasim si noi si aproapele si in cazul marilor realizari, lumea toata. Ne angajeaza pe de-a-ntregul in menirea noastra de cautare a adevarului si ne smulge din primejdia patimilor si desertaciunilor. Ne calauzeste spiritul catre o cunoastere ordonata a lumii, catre descifrarea ratiunilor lucrurilor si prin ele credinciosii progreseaza. Cunoscand adevaratele lor ratiuni, sensurile, rosturile lor de la obarsie, si actele si relatiile noastre se purifica; ajungem sa ne privim unii pe altii si totul in jur cu un ochi curat, intelept, nepatimas. Si mintea umplandu-se de adevarul fapturii asista ea insasi la propria ei transformare, la nasterea din nou.
 

PARINTELE SOFIAN BOGHIU

► Cred ca nu este o viata crestina, fara sa fie in acelasi timp si mistica, adica tainica, legata de Dumnezeu. Nu stiu crestin sa nu fie si mistic in acelasi timp. Ma gandesc la un crestin adevarat, crestin care se impartaseste de Tainele Bisericii, care se spovedeste, care se impartaseste, care isi sfinteste viata sa launtrica. E o stare mistica, tainica, ascunsa. Intra in camara ta si roaga-te Tatalui tau Care este in ascuns ! Cum poti sa te rogi, fara sa crezi in acest Tata ceresc, Care este ascuns in inima ta si vede starea ta sufleteasca launtrica ?

► Cum poti fi crestin bun fara acest duh primit de la Botez, fara aceasta energie, acest foc al sufletului, care, daca este in noi, trupul nostru devine o masina foarte perfectionata ? Asa incat, in fiecare din noi este un centru tainic, mistic. Catre acest centru se indreapta toate relatiile noastre cu aproapele nostru, dragostea noastra, bunatatea, mila, smerenia, umilinta, bunacuviinta noastra; toate sunt legate de acest centru mistic din noi, unde locuieste Dumnezeu si Imparatia Lui si Duhul Sfant. Asa incat, nu stiu cum ar fi o viata fara rugaciune, fara acest centru mistic, fara acest loc al lui Dumnezeu din noi.

► Paganii aveau viata sociala si se ocupau numai de aceasta orizontala a vietii. Insa Domnul nostru Iisus Hristos ne spune si acest cuvant in predica de pe munte: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua”. Asa incat, nu cred ca este o piedica de a lucra in viata sociala, daca in acelasi timp ai un izvor nesecat, prezenta lui Dumnezeu in tine insuti.

PARINTELE NICOLAE STEINHARDT

► Cea mai sigură metodă pentru a evita surprizele în viaţă şi a le putea face faţă cu oarecare calm, cea mai temeinică pregătire este studiul Calvarului şi al Golgotei. Asta e şcoala practică şi tehnică, asta e adevărata şcoală profesională a meseriei de om în lume“.

► Trebuie sa ne aducem mereu aminte ca virtutile trebuie echilibrate, ca trebuie armonizate intre ele si ca numai asa se poate ajunge la virtutea suprema pe care intelepciunea noastra ancestrala a numit-o dreapta-socotinta“.

PARINTELE SAVATIE BASTOVOI